Ce putem să cultivăm la luna nouă din 11.11. 2015? Să cultivăm... adică fapte, acțiuni, gânduri ale căror roade se vor vedea la luna plină din 26 noiembrie a.c. sau la luna plină în Scorpion din 22 aprilie 2016.
Mărturisesc c-am făcut vreo două etalări pentru această lună nouă, în diferite variante, dar ceva mă nemulțumea... n-aș putea să spun exact ce. Până când, în seara asta, stând în pat, mi-am pus și eu întrebarea devenită lait-motiv a ultimelor zile. Ce pot eu să fac? Deci ce semințe putem sădi pentru a culege roadele în viitor? Trebuie să mai spun totuși că a existat o carte recurentă în etalările mele din zilele anterioare: 5 de Bâte - cu care ne-am întâlnit nu mai devreme de ultima lună plină.
Așadar. Carul Triumfal (VII), Judecata (XX), Cavalerul de cupe.
Niște cărți atât de clare încât mi-e puțin peste mână să le explic. O călătorie se încheie, aparent victorios, o alta începe. Personajul ne privește triumfător din poarta orașului, dar el este un personaj format din lumini și umbre, din alb și negru, deci el nu este doar glorios așa cum îl vedem noi. Nu știm ce a lăsat în urmă, pe câmpul de bătălie, vedem doar ce vrea să ne arate, imaginea lui impunătoare. A luat o pauză, privește înainte și pare deschis, senin. Un semn bun. De altfel, ne-am mai întâlnit cu el la luna nouă în Balanță, din 13 octombrie... și iată, un ciclu încheiat.
Următoarea călătorie este definită de arcana nr. 20, Judecata. Ce poate fi mai clar de atât? TREZIREA! Este momentul unei schimbări radicale în viața noastră, trebuie să renunțăm la toate structurile de acțiune învechite, care nu funcționează și să începem să clădim ceva cu totul nou. Când vorbesc de sfârșit, nu mă refer la sfârșitul adus de moarte (arcana Moartea) - fie că vrem, fie că nu vrem - ci la o acțiune decisivă, voluntară, din proprie voință. Repet, ce semănăm? Ce punem în loc? Observ că m-am îndepărtat puțin de sensul primar al arcanei. Deci Judecata. Ziua de apoi. Mai suntem așa de siguri că ne-o dorim? Oricât am crede că suntem de buni, vom suporta și noi urmările faptelor noastre. În plan mundan, poate semnifica revenirea după o boală, sau demisia dintr-un job și începutul altuia nou. O răsturnare de situație. În plan personal, arată că, din păcate, îi cam judecăm pe ceilalți. Nu, nu doar noi suntem cei judecați - like it or not - și reciproca e valabilă.
Cavalerul de Cupe. Un personaj pur și simplu drăguț, fermecător, care mărturisesc că în contextul de mai sus îmi cam displace. Prezența lui amăgitoare mă face să cred că Schimbarea (Trezirea, Judecata) nu va avea loc. Nu așa cum am visat-o. Deși el merge înainte și ne oferă o cupă a împăcării, efectul de forță de dinainte este diminuat. Cavalerul e plin de iubire, de dăruire, este amabil, afectuos, popular. Problema lui e stabilitatea :)) Pur și simplu îi trece repede, se plictisește, și-și caută o nouă pasiune. Vom merge și noi înainte cu el, de-a Domnul să fim mai buni, mai darnici, mai împăciuitori, să renaștem prin iubire.
Avem în centrul acestei etalări un element de FOC (Judecata) înconjurat de APĂ (Carul e Racul, Cavalerul își conduce propriul car pe ape). Deci o diluare a unui eveniment major, o judecată aș zice neîncheiată, nedusă la potențialul ei. Poate mai bine așa.
P.S. Am dat o interpretare cam dură acestei etalări, recunosc. Dar mi-ar fi plăcut să văd un As de Cupe, de exemplu, în locul tânărului Cavaler. :)