Îmi place să găsesc diferite asocieri între cărțile de tarot și reprezentările lor artistice, literare, cinematografice, muzicale etc. Așa că într-una din cercetările mele referitoare la NEBUN, am găsit acest pasaj revelator din cartea lui Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii” (recunosc, probabil nu cea mai potrivită carte pentru a fi citată pe un blog dedicat tarotului). Pasajul este o viziune despre LIBERTATE, una din cele 3 soluții pentru a evada dintr-un sistem opresiv.
Personajul e un om tânăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluţia stă în totala neadaptare în sistem. Zurbagiul nu
are domiciliu stabil, nu are acte în regulă, nu e în câmpul muncii; e
un vagabond, e un parazit, e un coate goale şi o haimana. Trăieşte de
azi pe mâine, din ce i se dă, din ce pică, din te miri ce. E îmbrăcat în
zdrenţe. Munceşte pe apucate, uneori, când şi dacă i se iveşte
prilejul. Îşi petrece mai toată vremea în puşcării ori lagăre de muncă,
doarme pe unde apucă. Hoinăreşte. Pentru nimic în lume nu intră în sistem,
nici măcar în cea mai neînsemnată, mai păcătoasă, mai neangajantă
slujbă. Nici măcar păzitor la porci nu se bagă, neurmând pilda eroului
unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de
răspundere, sfârşeşte porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (în
stil existenţialist) odată pentru totdeauna câine de pripas, capră
râioasă, călugăr budist cerşetor, smintit, nebun pentru (întru) libertate.
Un asemenea om, aflat la marginea societăţii, e şi el imun: nici
asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i
oferi. Îl pot oricând închide, hărţui, dispreţui, batjocori: dar le
scapă. Odată pentru totdeauna a consimţit a-şi trăi propria viaţă
conform exemplului şi modelului unui perpetuu azil de noapte. Din
sărăcie, neîncredere, neseriozitate şi-a făcut un crez; se aseamănă unui
animal sălbatec, unei fiare jigărite, unui tâlhar la drumul mare. E
Ferrante Palla al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei
Călinescu. E un iurodivii laic, un drumeţ neplictisit (iar Wotan coborând pe acest pământ ce nume poartă? Der Wanderer), un jidov rătăcitor.
Şi-i slobod la gură, vorbeşte de istov, dă glas celor mai
primejdioase anecdote, nu ştie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune
ce-i trece prin minte, rosteşte adevăruri pe care ceilalţi nu-şi pot
îngădui să le şoptească. E copilul din povestea regelui gol, a lui
Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabulă – şi ea îndrăzneaţă
– a lui La Fontaine: habar nu are de zgardă.
Magicianul sau Scamatorul ("Le bateleur" în Tarotul de Marsilia), numerotată cu 1, prima în devenirea Nebunului.
O arcană optimistă, pozitivă, pe care mulţi ne bucurăm să o întâlnim. Magicianul era un personaj care-şi făcea veacul prin târgurile medievale, îndemânatic cu cărţile de joc sau alte obiecte, vorbăreţ şi atrăgător, nu prea era luat în serios, rolul lui era de a distra oamenii. În acest fel îşi câştiga existenţa. În mod tradițional întruchipează elementul surpriză din viețile noastre, acel ”uite-l, nu e”.
În tarotul RWS, magicianul este un tânăr ce poartă o mantie roşie peste un veştmânt alb, destul de subţire. Are părul lung şi negru, o banderolă albă în jurul frunţii şi chiar deasupra capului său pluteşte simbolul infinitului. Pe o masă ornamentată, din lemn, îşi ţine uneltele de lucru, acestea reprezentând chiar cele 4 elemente ale Arcanelor minore: o cupă înaltă, o monedă, o sabie cu vârful înspre interiorul mesei şi un baston sau o bâtă. O mână este îndreptată în jos, cealaltă ţine bagheta magică în sus. Magicianul este destul de mult ancorat în material, dar tinde spre devenirea spirituală. Şi totul se petrece pe un fundal solar, galben, în mijlocul unei vegetaţii bogate. Trebuie să recunoaştem că e un tânăr cu un farmec irezisitbil, în faţa căruia ne putem opri pentru o clipă.
Această carte simbolizează creativitatea, îndemânarea, comunicarea. Suntem stăpânii vieţii noastre şi pentru moment deţinem controlul. Concentrarea. Dacă avem o dorinţă anume, putem spera că vom avea resursele de a o duce la îndeplinire. Deci, acţiune.
El este Hermes. Protectorul călătoriilor, al negoţului dar şi al hoţilor. De aceea trebuie să fim atenţi dacă în devenirea personală întâlnim un autentic magician sau un... escroc.
Planeta lui este Mercur.
Magicianul în artă:
"Le surrealiste" este un autoportret al pictorului Victor Brauner.
"Cold hearted orb that rules the night,
Removes the colours from out sight.
Red is grey and yellow, white.
But we decide which is right,
And which is an illusion."
The Moody Blues
Arcana majoră nr. 18, probabil cea mai enigmatică şi eluzivă arcană a tarotului, Luna... cea atât de îndepărtată şi inaccesibilă.
Mai întâi câteva generalităţi despre ceea ce reprezintă Luna:
Desigur, Noaptea. Visele.
Aşadar atenţie la ce visaţi, la simboluri, la sincronicităţile din viaţa de zi cu zi. Prin vise avem acces la informaţii altfel blocate în planul conştient.
Subconştientul. E mult mai interesant decât conştientul. Luna ne împinge să recunoaştem lucrurile cele mai profunde despre sine, cele mai adânci dorinţe, gânduri, impulsuri. Ea ajunge până la acele lucruri pe care le tot împingem în adâncuri. Sub influenţa sau cu ajutorul ei ne putem face curaj să dăm vălul iluziei la o parte şi să acceptăm că ceea ce se află dincolo, ne aparţine, este parte din noi. E mult de muncă pentru ca partea întunecată a Lunii să ni se reveleze. Altfel spus, ceea ce vedem vs. ceea ce nu vedem sau nu vrem să vedem.
O interpretare clasică a acestei cărţi se referă la iluzie/ deziluzie. Atenţie mărită dacă vă aflaţi într-o relaţie (de orice fel). În general este o carte a emoţiilor instabile, a stărilor schimbătoare, a aşteptărilor nerealiste. Mintea vă joacă feste. Nu e un moment bun pentru a lua decizii. În extremis, vorbim de confuzie mentală, depresie, diferite boli psihice.
Din punct de vedere astrologic, guvernează Peştii.
Luna este o arcană puternică și benefică pentru orice activitate intuitivă, creativă, artistică. Aduce cu ea o scânteie de geniu.
Dar ceea ce-mi atrage cel mai mult atenţia la această arcană sunt cele două turnuri aflate pe laturile cărţii, într-un plan destul de apropiat. (Am în vedere setul Rider-Waite, cel cu care lucrez cel mai mult). Unde mai vedem noi aceste turnuri? Identice chiar? Îmi vine să râd puţin, deşi Moartea nu e de luat în râs...
Alte afinităţi: Marea Preoteasă sau arcana cu nr. 9, Pustnicul (1+8).
